Ciocanitoarea de stejar este larg raspandita in padurile de foioase, in special cele de stejar si carpen, cu arbori ajunsi la maturitate. Prefera arbori de peste 100 de ani, desi proportia acestora este mica oriunde in Europa. Lungimea corpului este de 19,5 - 22 cm si o greutate de 50 – 85 g. Anvergura aripilor este de circa 33 – 34 cm. Este cu circa 15 % mai mica decat ciocanitoarea pestrita mare si cu circa 40 % mai mare decat ciocanitoarea pestrita mica. Similar rudelor sale, penajul este alcatuit dintr-o combinatie atractiva de alb, negru si rosu. Comparativ cu rudele sale are cel mai putin negru pe fata. Se hraneste in special cu insecte si larvele acestora din scoarta arborilor, insa vara consuma si seminte si fructe. Longevitatea cunoscuta este de 8 ani.Este o specie prezenta in partea centrala si de sud – est a continentului european. Depinde mai putin decat celelalte specii de ciocanitori de prezenta lemnului mort, fiind esentiala prezenta padurilor de stejar matur si a cavitatilor necesare cuibaritului. Primavara isi delimiteaza teritoriul si acesta este aparat de ambii parteneri. Masculii isi anunta prezenta si revendica teritoriul prin chemari si cantece. Darabana este mai putin folosita comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. Masculul este cel care excaveaza locul pentru cuibarit, iar femela inspecteaza escavatia facuta si decide daca o accepta sau nu. Construiesc in fiecare an un nou cuib. La fel ca in cazul altor specii de ciocanitori, femelele sunt cele care initiaza copulatia. Se hraneste in cea mai mare masura pe stejari, insa acolo unde exista in preajma copaci cu o esenta mai moale (mesteacan, frasin, salcie) ii foloseste pentru construirea cuibului. Aceste specii cu lemn de o esenta mai moale se descompun mai repede. Inaltimea cuibului variaza intre 5 – 20 m. Intrarea este rotunda de 4-5 cm. Est probabil cea mai sedentara dintre toate speciile europene de ciocanitori. Arareori fac calatorii mai lungi.
Identificare : Are acelaşi colorit ca şi ciocănitoarea pestriţă mare, dar cu o "pălărie" roşie pe cap. Este uşor de observant că şi juvenilul de ciocanitoare pestriţă mare şi de ciocanitoare de grădini are creştetul roşu, însă ciocanitoarea de stejar se deosebeşte de ei prin faptul că are mai mult alb pe parţile laterale ale capului şi gâtului, flancuri striate şi tectrice subcodale roz deschis fără a contrasta puternic cu abdomenul care are o nuanţă cafeniu gălbuie.
Răspândire: Peste cea mai mare parte din Europa în afară de Irlanda, nordul îndepărtat al Scandinaviei şi mare parte din sud-estul Europei.
Dimensiune: 21 cm
Habitat: În majoritatea pădurilor cu frunziş. Urcă şi pe văile râurilor.
Cuib: Scorburi de copac.
Ouă: 5-6, albe, lucioase, a căror clocire, timp de 14-15 zile, este asigurată de ambii soţi.
Hrană: Nevertebrate, ouă şi seminţe.
http://www.pasaridinromania.com/2014/03/ciocanitoare-de-stejar-dendrocopos.html
No comments:
Post a Comment