Cârstel de câmp (Crex crex)

Cârstelul de câmp (Crex crex) este unul dintre cei mai comuni cârstei din România.

E întâlnit în aproape toate zonele deschise aflate la altitudini cuprinse între 0-1200 m.

Este o pasare omnivora, hrana sa constând în majoritate nevertebrate (coleoptere, râme și moluște), dar poate fi alcătuită și din cereale și plante înrudite, trifoi și chiar fructe sau vertebrate mici.

Duce o viață ascunsă prin ierburi înalte, unde, și cuibărește. Aceasta pasare este protejata de lege.Expertii de la Bruxelles vor sa protejeze pasarile salbatice pe cale de disparitie si abia asteapta sa ne daruiasca pentru asta peste 140 de milioane de euro pe an.

Romanii nu se inghesuie insa sa ia banii: fie nu stiu cum sa obtina finantarea, fie nu vor sa renunte la cosit si ingrasaminte de dragul potarnichilor.

Crex Crex alias cristelul de camp este, in 2010, unul dintre “sponsorii” de nadejde ai fermierului. Romanii care au un hectar intr-o zona protejata din Maramures, Bucovina, Dobrogea sau Banat, unde cuibareste zburatoarea cu aripi ruginii, pot cere 209 euro de la Uniunea Europeana.

Amenintat de cosit si secerat, Crex Crex are nevoie de pasuni si lanurile de cereale bogate, pe care fermierii sa le ingrijeasca mereu cu ingrasamant natural, dar care sa nu contina prea mult azot.

Cucuvea (Athene noctua)

Cucuveaua sau huhurezul de stâncă (Athene noctua) este o pasăre din familia Strigidae, care viețuiește în mare parte în zonele temperate și calde din Europa, Asia și de nordul Africii.Cucuveaua este de fapt o bufniță de talie mai mică (23–27 cm), cu un penaj cenușiu deschis, având ochii (irisul) de culoare galbenă. Are o coadă scurtă, fiind o pasăre care este activă și ziua și noaptea.

Există două tipuri de bufnițe: Strigidae și Tytonidae. Bufnița vânează insecte și mamifere mai mici, inclusiv unele păsări, cu toate că unele se specializează în a vâna pește.

Oul de bufniță este mai alb și are o formă aproximativ sferică. Aceasta poate depune de la câteva până la o duzină, depunerea lor durând între o zi și trei zile. Nu eclozează în același timp.Cucuveaua trăiește în zonele cu climă temperată din Europa, Africa de Nord și Asia. Populația de cucuvele din Germania era în anul 2003 de circa 6000 de perechi, crescând în anul următor la aproximativ 7400 de perechi.

Potârniche (Perdix perdix)

Potârnichea sau potârnichea cenușie (Perdix perdix) este o pasăre sedentară din familia fazianidelor (Phasianidae)ordinul galiformelor (Galliformes), răspândită în terenurile agricole din câmpie și de pe coline în Europa și Asia, cu o talie de 30 cm, de culoare cafeniu-deschis, cu gâtul și gușa cenușii, abdomenul alburiu, și o pată brună-ruginie în formă de potcoavă pe piept. Se hrănește cu plante (semințe, cereale, vegetale, fructe, frunze verzi, ierburi) și nevertebrate (insecte, larve, râme, melci). Cuibul și-l face pe pământ, ascuns în iarbă sau sub tufișuri. În România se găsește în regiunile joase, în câmpie, culturi de cereale, mai rar în golurile alpine ale Carpaților.Este o pasarea relativ mica, cu greutate medie (350 g gainusa, 400 g cocoselul), spre toamna este mai mare, incepand sa scada in greutate pe timpul iernii. Are penajul de culoare cenusie, cu puncte, dungulite, are capul gusa de culoare roscata, picioarele cenusii, ciocul cenusiu inchis, ochii au in jur dunga circulara de culoare rosie. Potarnichile tinere au picioarele colorate in galben.

Masculii isi limiteaza teritoriile inaintea imperecherii. Deseori se dau lupte crancene intre rivali. Deosebirea intre mascul si femela este ,,potcoava” de pe piept, de culoare maro (la cocosel este colorata intens, iar la gainusa aceasta este sub o forma mai stearsa). Gainusa se deosebeste de cocosel prin faptul ca are penele capului putin striate in lungime, iar cele de pe lateral au o culoare galbui-cenusie, iar la cocosel, sunt intens striate in lungimea lor.

Potarnichea poate trai trei pana la patru ani. Auzul si vazul acestei pasari sunt dezvoltate. Ciripitul ei este ,,rrip-rrip-rrip”. Cand glasul este disperat si se striga adunarea sau cand se ridica sa zboare, sau cand se aude mai puternic strigatul cocoselului in perioada cand se imperecheaza – un ciripit ,,cherr-rec” – la acestea, femela raspunde cu tonul mai slab. Puii au ciripitul foarte slab.

Toamna catre iarna, potarnichile stau mai mult in stoluri pana in lunile februarie si martie, cand ele se despart. Pe timp de frig, potarnichile se aduna iar in stoluri.